Vehiculele cu motor cu ardere internă (pe benzină sau motorină) eliberează în atmosferă diverse substanțe chimice ca rezultat al procesului de ardere a combustibilului. Unele dintre aceste emisii sunt dăunătoare pentru mediu și sănătatea umană. Pentru a limita impactul negativ al transportului rutier, Uniunea Europeană a introdus, începând cu anii ’90, un set de reglementări stricte cunoscute sub numele de norme de poluare Euro.

Aceste standarde stabilesc limite maxime admise pentru principalii poluanți emiși de vehicule noi vândute în statele membre UE. Scopul principal este dublu:

1. Protejarea Sănătății Publice: Reducerea concentrației de poluanți nocivi în aerul pe care îl respirăm, diminuând riscul de boli respiratorii, cardiovasculare și alte afecțiuni asociate poluării.
2. Protejarea Mediului: Limitarea emisiilor care contribuie la formarea smogului, ploilor acide și, într-o anumită măsură (mai ales în normele recente), la schimbările climatice.

Principalii Poluanți Vizați:

• Oxizi de Azot (NOx): Gaze formate la temperaturi înalte de ardere (mai ales la motoarele diesel). Contribuie la smog, ploi acide și probleme respiratorii.
• Particule în Suspensie (PM): Particule microscopice solide și lichide (funingine) rezultate din arderea incompletă, în special la motoarele diesel, dar și la cele pe benzină cu injecție directă. Pătrund adânc în sistemul respirator și sunt asociate cu probleme grave de sănătate.
• Hidrocarburi Nearse (HC): Combustibil care nu a ars complet. Contribuie la formarea ozonului la nivelul solului (componentă majoră a smogului) și unele sunt cancerigene.
• Monoxid de Carbon (CO): Gaz toxic, incolor și inodor, rezultat din arderea incompletă (mai ales la pornirea la rece a motoarelor pe benzină). Reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigen.
• Dioxid de Carbon (CO2): Deși nu este toxic direct la concentrații normale, este principalul gaz cu efect de seră, contribuind la încălzirea globală. Reglementarea directă a CO2 per vehicul a venit mai târziu, separat de normele Euro axate inițial pe poluanții locali, dar tehnologiile impuse de normele Euro au ajutat indirect și la eficientizarea consumului și reducerea CO2.

Evoluția Normelor Euro: O Cursă Tehnologică pentru Aer Curat

Normele Euro nu au apărut toate odată. Ele au fost introduse treptat, fiecare nouă etapă impunând limite semnificativ mai scăzute decât precedenta, forțând producătorii auto să inoveze și să implementeze tehnologii noi de reducere a poluării.

• Euro 1 (1992): Punctul de Start
  • A marcat începutul reglementării emisiilor la nivel european pentru autoturisme.
  • A impus limite pentru CO, HC, NOx și PM atât pentru motoarele pe benzină, cât și pentru cele diesel.
  • A condus la adoptarea pe scară largă a catalizatoarelor cu trei căi pentru mașinile pe benzină, o tehnologie esențială care reduce simultan CO, HC și NOx.
• Euro 2 (1996): Strângerea Șurubului
  • A înăsprit limitele stabilite de Euro 1, în special pentru CO.
  • A introdus limite diferențiate mai clar între motoarele pe benzină și cele diesel.
• Euro 3 (2000): Accent pe Diesel și Diagnosticare
  • A adus reduceri substanțiale, mai ales pentru NOx la diesel și HC/NOx la benzină.
  • A impus obligativitatea sistemelor de diagnosticare la bord (OBD – On-Board Diagnostics), care monitorizează funcționarea sistemelor de control al emisiilor și alertează șoferul în caz de defecțiuni.
• Euro 4 (2005): Tăieri Drastice la Diesel
  • A redus la jumătate limitele admise pentru NOx și PM la motoarele diesel comparativ cu Euro 3.
  • Acest standard a început să facă necesară implementarea unor tehnologii mai avansate pentru tratarea gazelor de eșapament la diesel, cum ar fi primele versiuni de filtre de particule (DPF).
• Euro 5 (2009): Filtrele de Particule Devin Normă
  • A impus o reducere drastică a emisiilor de particule (PM) de la motoarele diesel, făcând obligatorie instalarea filtrelor de particule (DPF – Diesel Particulate Filter) pe aproape toate mașinile diesel noi.
  • A introdus pentru prima dată limite de particule și pentru motoarele pe benzină cu injecție directă (GDI), care, deși mai eficiente, pot produce mai multe particule fine decât cele cu injecție indirectă.
• Euro 6 (2014): Atacul Final asupra NOx la Diesel și Testarea în Condiții Reale
  • A reprezentat cel mai mare salt în reducerea emisiilor, concentrându-se masiv pe reducerea NOx de la motoarele diesel (o reducere de peste 50% față de Euro 5). Acest lucru a necesitat tehnologii complexe și costisitoare, cum ar fi:
    • Reducerea Catalitică Selectivă (SCR) cu AdBlue (o soluție de uree care reacționează cu NOx în catalizator, transformându-l în azot și apă).
    • Catalizatoare LNT (Lean NOx Trap).
  • A înăsprit și limitele pentru benzină, ducând la adoptarea filtrelor de particule și pentru motoarele pe benzină (GPF – Gasoline Particulate Filter) în sub-versiunile ulterioare (Euro 6c, Euro 6d-TEMP, Euro 6d).
  • Crucial, Euro 6 a introdus treptat testarea emisiilor în condiții reale de condus (RDE – Real Driving Emissions), pe lângă testele de laborator (WLTP, care a înlocuit vechiul NEDC), pentru a se asigura că mașinile sunt curate nu doar pe bancul de probă, ci și pe șosea.
• Euro 7 (Adoptată, Implementare din 2027/2029): O Abordare Holistică
  • Stadiu Actual (Aprilie 2025): Norma Euro 7 a fost adoptată oficial de instituțiile UE. Implementarea este prevăzută să înceapă din iulie 2027 pentru autoturisme și vehicule comerciale ușoare noi și din iulie 2029 pentru autobuze și camioane noi. (Datele inițiale vizau 2025, dar au fost amânate).
  • Ce Aduce Nou:
    • Limite consolidate: Stabilește limite unice pentru benzină și diesel, simplificând reglementările. Limitele pentru poluanții clasici (NOx, PM) nu sunt drastic mai mici decât Euro 6d final, dar se aplică în condiții mai variate.
    • Poluanți noi reglementați: Introduce limite pentru poluanți care nu erau acoperiți anterior, cum ar fi amoniacul (NH3) de la sistemele SCR și formaldehida.
    • Emisii Non-Eșapament: Pentru prima dată, reglementează emisiile de particule provenite din frânare și din uzura anvelopelor. Acestea devin o sursă tot mai importantă de poluare cu particule, mai ales pe măsură ce emisiile de la eșapament scad și vehiculele electrice (care nu au emisii de eșapament, dar tot frânează și uzează anvelope) devin mai comune.
    • Durabilitate: Impune cerințe privind durabilitatea bateriilor la mașinile electrice și hibride, asigurând că acestea își mențin performanța pe termen lung.
    • Conformitate pe termen lung: Vehiculele vor trebui să respecte normele pentru o perioadă mai lungă de timp și un rulaj mai mare decât în prezent.
    • Tehnologic Neutră: Se aplică tuturor tipurilor de vehicule, indiferent de combustibil (benzină, motorină, GPL, GNC, hibrid, electric).

Normele Euro au fost un motor puternic al inovației în industria auto și au contribuit semnificativ la îmbunătățirea calității aerului în orașele europene, în ciuda creșterii numărului de mașini. Fiecare nouă etapă a adus tehnologii mai curate și mai eficiente.

Trecerea la Euro 7 marchează o schimbare de paradigmă, recunoscând că poluarea auto nu provine doar de la țeava de eșapament și abordând întregul ciclu de viață și de utilizare al vehiculului. Aceste standarde, alături de politicile de promovare a electromobilității și a transportului sustenabil, sunt esențiale în efortul continuu de a crea un mediu mai curat și mai sănătos pentru toți cetățenii europeni.